Protecția specifică persoanei vârstnice prin sistemul de asistența socială
Cuvinte cheie: persoană vârstnică, servicii comunitare, populație vulnerabilă, stare de dependență, dreptul la autodeterminare, protecție patrimonială
1.Protecția specifică persoanei vârstnice prin sistemul de asistență socială
Prevederile din Legea Nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice sunt referitoare la dreptul persoanelor vârstnice la asistență socială, în raport cu situația sociomedicală și cu resursele economice de care dispun-art. 1, alin. (1).
Situațiile și nevoile persoanelor vârstnice se evaluează prin anchetă socială care se elaborează pe baza datelor cu privire la afecțiunile ce necesită îngrijire specială, capacitatea de a se gospodări și de a îndeplini cerințele firești ale vieții cotidiene, condițiile de locuit, precum și veniturile efective sau potențiale considerate minime pentru asigurarea satisfacerii nevoilor curente ale vieții. Nevoile persoanelor vârstnice aflate în situația de pierdere totală sau parțială a autonomiei, care pot fi de natură medicală, socio-medicală, psiho-afectivă, se stabilesc pe baza grilei naționale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, care prevede criteriile de încadrare în grade de dependență.
Servicii medicale constau în consultații și îngrijiri medicale la domiciliu sau în instituții de sănătate, consultații și îngrijiri stomatologice, administrarea de medicamente, acordarea de materiale sanitare și de dispozitive medicale.
Prevederile legale fac trimitere la „serviciile comunitare de consiliere” pentru persoanele vârstnice, în vederea prevenirii marginalizării sociale și pentru reintegrare socială, fără plata unei contribuții, ca un drept fundamental al persoanelor vârstnice, consiliere care este data în sarcina asistenților sociali.
2. Autoritățile administrației publice locale și mijloacele de protecție concrete ale persoanei vârstnice prin asistență socială
Persoanele vârstnice reprezintă o categorie de populație vulnerabilă cu nevoi particulare, datorită limitărilor fiziologice și fragilității caracteristice fenomenului de îmbătrânire. Familia persoanei vârstnice are obligația de a asigura îngrijirea și întreținerea acesteia. În situația persoanei vârstnice singure sau a cărei familie nu poate să asigure, parțial sau integral, îngrijirea și întreținerea acesteia, statul intervine prin acordarea de beneficii de asistență socială și servicii sociale adecvate nevoilor strict individuale ale persoanei vârstnice. Deci, în vederea prevenirii, limitării sau înlăturării efectelor temporare ori permanente ale unor situații care pot afecta viața persoanei vârstnice sau pot genera riscul de excluziune socială, persoanele vârstnice au dreptul la servicii sociale.
Beneficiile de asistență socială se acordă persoanelor vârstnice care se găsesc în situații de vulnerabilitate, adică acelor persoane care:
a) nu realizează venituri proprii sau veniturile lor ori ale susținătorilor legali nu sunt suficiente pentru asigurarea unui trai decent și mediu sigur de viață;
b) se află în imposibilitatea de a-și asigura singure activitățile de bază ale vieții zilnice, nu se pot gospodări singure și necesită asistență și îngrijire;
c) nu au locuință și nici posibilitatea de a-și asigura condițiile de locuit pe baza resurselor proprii.
Observăm că, serviciile sociale reglementate și pe cale de consecință prestate de către autoritățile locale sunt, în principal, cele strict necesare traiului, uzuale, tradiționale, respectiv dreptul la hrană, dreptul la locuință, dreptul la servicii medicale, dreptul la servicii paliative, dreptul la îngrijire, etc.
Pentru a identifica şi a răspunde cât mai adecvat nevoilor sociale ale persoanelor vârstnice și condițiilor particulare în care acestea se află, serviciile sociale se organizează cu prioritate la nivelul comunităților locale.
Autoritățile administrației publice locale, au responsabilitatea identificării și evaluării nevoilor persoanelor vârstnice, a organizării, planificării și asigurării finanțării sau cofinanțării serviciilor sociale, iar furnizorii de servicii sociale publici și privați au responsabilitatea acordării acestor servicii specifice, cu respectarea standardelor de calitate.
În procesul de acordare a serviciilor sociale, furnizorii publici și privați au obligația de a implica persoana vârstnică, precum și familia sau reprezentantul legal al acesteia, și de a promova intervenția membrilor comunității și a voluntarilor, deziderate care sunt dificil de realizat în practică.
Autoritățile administrației publice locale au obligația de a asigura, conform prevederilor Legii 292/2011, gratuit servicii de informare și consiliere a persoanelor vârstnice cu privire la drepturile sociale ale acestora.
Serviciile comunitare asigurate persoanelor vârstnice
3.Documentele europene privitoare la protecția persoanei vârstnice
(i) Avizul Comitetului Economic și Social European privind luarea în considerare a nevoilor persoanelor vârstnice (2009/C 77/26) (https://eurlex.europa.eu/legalcontent/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:52008AE1524&from=EN#ntr32C_2009077RO.01011501-E0032)
Acest document relevă, in sintesis, următoarele: societatea este în curs de îmbătrânire din perspectiva „ciclului de viață”; se impune recunoașterea și valorizarea persoanelor vârstnice; se impune împiedicarea discriminării și asigurarea demnității persoanelor vârstnice; un întreg spectru de probleme afectează persoanele vârstnice, de la momentul pensionarii oficiale până la o vârstă foarte înaintată, în special, bărbații și femeile, persoanele vârstnice cu dizabilități și persoanele vârstnice care provin din migrație;
Același document cuprinde un capitol destinat persoanelor vârstnice “în calitate de consumatori”, capitol care relevă că, persoanele vârstnice au nevoi speciale sub aspectul aprovizionării cu bunuri de primă necesitate și de folosință îndelungată, ca și al serviciilor de toate tipurile. Din această perspectivă, documentul stabilește că este nevoie de următoarele:
- o proiectare generală a produselor după principiile „Universal Design” sau „Design for All”, cu informații cu privire la produs care pot fi ușor citite și înțelese;
- prevenirea discriminării pe criterii de vârstă sau dizabilitate în cadrul accesului la servicii, îndeosebi a serviciilor financiare;
- punerea în aplicare a drepturilor consumatorilor și pentru persoanele vârstnice;
Se reține, hit et nunc, că migranții pensionați se află într-un impas deosebit, deoarece drepturile acordate la nivel național nu mai sunt acoperite de politica țării lor de origine, dar nu sunt luate în considerare nici de țara gazdă.
Conceptul de „siguranță financiară” este, de asemenea, tratat în același aviz și constă în următoarele: documentul reține că, statele membre ar trebui, să fie stimulate să creeze condițiile siguranței mijloacelor de trai și, deci, ale demnității persoanelor vârstnice, indiferent dacă acestea contribuie sau nu la viața socială, și aceasta de-a lungul întregii lor perioade în care sunt pensionari.
De asemenea, observăm că, se reține că, date fiind schimbările structurale, reformele actuale ale sistemelor de pensii și de asigurări sociale și creșterea costului vieții, simultan cu reducerea puterii de cumpărare, procentul persoanelor amenințate de sărăcie la vârstă înaintată crește. În special femeile vârstnice și lucrătorii cu perioade de șomaj pe durată mai mare trăiesc, în anumite state membre, în sărăcie. În plus, statele membre trebuie să garanteze tuturor un venit minim, care să permită tuturor persoanelor vârstnice să ducă un trai decent, în ciuda tuturor vicisitudinilor vieții.
(ii) Carta Europeană a drepturilor și responsabilităților persoanelor vârstnice cu nevoi de îngrijire pe termen lung și de asistență (https://mail.google.com/mail/u/0/#inbox/QgrcJHsTfRLmDgJXWTDmMLhdlbJdVxHkHfB?projector=1&messagePartId=0.1)
Această cartă prevede drepturile persoanelor vârstnice, cuprinzând în conținutul său o serie de drepturi de natură economică, și anume: dreptul la siguranță financiară și materială precum și dreptul de a fi protejat împotriva oricărei forme sau a tuturor formelor de abuz financiar și material; dreptul la autodeterminare; dreptul de a păstra controlul asupra proprietății și venitului și de se ocupa de afacerile financiare și legale proprii; dreptul de a i se acorda suficient timp pentru a lua în considerare deciziile cu grijă, dreptul să acceseze documente relevante, astfel ca alegerile făcute să beneficieze de sfaturi și susținere independente.
(iii) Carta verde privind îmbătrânirea populației – “Promovarea solidarității și a responsabilității între generații”, Bruxelles, 2021 (https://ec.europa.eu/info/sites/default/files/com_2021_50_f1_green_paper_ro.pdf)
În conținutul acesteia se apreciază că: “Evoluțiile tehnologice pot amplifica vulnerabilitatea persoanelor în vârstă, de exemplu dacă acestea sunt mai puțin familiarizate cu sau nu utilizează cu atât de multă ușurință instrumentele digitale sau au acces limitat la tehnologia digitală. Acest lucru le poate face mai ușor accesibile pentru cei care vor sa fraudeze, sa însele persoanele vârstnice, după cum s-a putut observa în timpul pandemiei și al perioadelor în care s-au impus restricții de deplasare a persoanelor. Creșterea numărului de persoane în vârstă în Uniunea Europeană generează preocupări specifice în materie de securitate și siguranță, întrucât infractorii organizați le pot viza, de exemplu, prin vizite la domiciliu, înșelăciuni organizate, spargeri, furturi sau alte escrocherii și infracțiuni, chiar infracțiuni informatice.” ( http://publications.europa.eu/resource/cellar/d918b520-63a9-11eb-aeb5-01aa75ed71a1.0015.03/DOC_1)
Se reține, tot aici, că persoanele în vârstă care trăiesc în străinătate sau care dețin bunuri în străinătate pot fi, de asemenea, deosebit de vulnerabile din cauza barierelor lingvistice și a sistemelor administrative și juridice necunoscute pe care le utilizează pentru administrarea bunurilor.
4. Protecția patrimonială a persoanei vârstnice în legislația națională
(i) Protecția la încheierea actelor juridice translative de proprietate
Legea 292/ 2011, în art. 103, reglementează situația juridică apersoanelor vârstnice care încheie acte juridice translative de proprietate, cu titlu oneros sau gratuit, în scopul întreținerii și îngrijirii personale, are dreptul la măsuri de protecție acordate în condițiile legii. Observăm că legea trimite în mod general la “dreptul la măsuri de protecție acordate în condițiile legii” fără a indica aceste măsuri. Observăm, de asemenea, că, legea prevede doar protecția persoanelor la încheierea actelor juridice translative de proprietate, ori există nenumărate situații în care persoanele vârstnice încheie acte prin care garantează cu patrimoniul propriu îndeplinirea obligațiilor de către debitorul principal, care poate să fie o persoană fizică sau un profesionist. Ori, aceste acte nu sunt acte translative de proprietate, ci acte prin care se constituie un drept de creanță și rămân în afara sferei de protecție.
(ii) Consilierea juridică gratuită, asistarea la încheierea actelor juridice translative de proprietate, privitoare la persoanele vârstnice, având ca obiect bunuri proprii, în scopul întreținerii și îngrijirii
Conform prevederilor art. 1, din Legea 17/2020 privind asistența socială a persoanelor vârstnice, autoritatea tutelară/instanța de tutelă din unitatea administrativ – teritorială în care persoana vârstnică are domiciliul sau reședința are obligația de a acorda, la solicitarea acesteia, consiliere juridică gratuită în vederea încheierii contractelor de vânzare – cumpărare sau de donație ori în vederea constituirii de garanții mobiliare sau imobiliare, care au ca obiect bunurile mobile ori imobile ale persoanei vârstnice.
Observăm că, de această data, legea își extinde aria de protecție și spre constituirea garanțiilor de către persoanele vârstnice și constă, prima facie, în consilierea juridică gratuită pentru încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, donație și pentru constituirea de garanții (reale) mobiliare sau imobiliare.
Un al doilea grad de protecție este dat de prevederile art. 30, alin. 2, din aceeași lege și constă în asistarea persoanei vârstnice, la cererea acesteia sau din oficiu, după caz, de un reprezentant al autorității tutelare, în vederea încheierii oricărui act translativ de proprietate, având ca obiect bunuri proprii, în scopul întreținerii și îngrijirii sale. Obligația de întreținere și de îngrijire, precum și modalitățile practice de executare a acesteia se prevăd expres în actul juridic încheiat de notarul public, sub sancțiunea nulității, iar autoritatea tutelară/instanța de tutelă din unitatea administrativ – teritorială în care persoana vârstnică are domiciliul sau reședința primește din oficiu un duplicat al actului juridic încheiat.
Un al treilea grad de protecție este prevăzut de art. 33 din aceeași lege, în acord cu care, persoana vârstnică în caz de neexecutare a obligației de întreținere și de îngrijire de către noul proprietar al bunurilor obținute ca urmare a actului juridic de înstrăinare încheiat astfel cum este reglementat ut supra, poate sesiza autorității tutelare/instanței de tutelă din unitatea administrativ – teritorială în care persoana vârstnică are domiciliul sau reședința, de către orice persoană fizică sau juridică. Autoritatea tutelară se poate sesiza și din oficiu. Procedura de soluționare a sesizării în termen de 24 de ore de la înregistrarea sesizării, autoritatea tutelară/instanța de tutelă din unitatea administrativ – teritorială în care persoana vârstnică are domiciliul sau reședința efectuează o anchetă socială. În 24 de ore, autoritatea tutelară/instanța de tutelă din unitatea administrativ – teritorială în care persoana vârstnică are domiciliul sau reședința solicită agenției județene pentru plăți și inspecție socială să realizeze, în maximum 3 zile de la solicitare, o investigație privind respectarea drepturilor persoanei vârstnice de către furnizorul de servicii sociale; În baza anchetei sociale și, după caz, a rezultatului investigației, autoritatea tutelară/instanța de tutelă din unitatea administrativ – teritorială în care persoana vârstnică are domiciliul sau reședința inițiază demersurile necesare în vederea executării obligațiilor înscrise în actul juridic încheiat sau solicită instanței judecătorești rezilierea contractului de întreținere în nume propriu și în interesul persoanei întreținute pentru neîndeplinirea obligațiilor din contract și, dacă este cazul, formulează plângere penală.
Constatăm că, o serie de drepturi economice și patrimoniale sunt reglementate la nivel european și național, pentru protecția persoanelor vârstnice. Pe cale de consecință, drepturile sociale ale persoanelor vârstnice se complinesc cu drepturi economice și patrimoniale, acestea constituind veritabile drepturi ale omului.
(iii) Exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile, art. 247 din Codul Penal
“(1) Fapta creditorului care, cu ocazia dării cu împrumut de bani sau bunuri, profitând de starea de vădită vulnerabilitate a debitorului, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmității ori relației de dependență în care debitorul se află față de el, îl face să constituie sau să transmită, pentru sine sau pentru altul, un drept real ori de creanță de valoare vădit disproporționată față de această prestație se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani”.
Observăm că legea penală sancționează persoana care deține calitatea de creditor în raportul juridic obligațional, în următoarele condiții:
– încheie un contract de împrumut de bani sau de bunuri;
– contractul să fie încheiat cu un debitor, aflat în stare de vulnerabilitate;
– cauzele vulnerabilității să fie vârsta, starea de sănătate, infirmitatea ori relația de dependență în care debitorul se află față de creditor. Persoana vârstnică este evident că se poate regăsi între persoanele vulnerabile, vârsta fiind prima cauză a vulnerabilității prevăzută de legiuitor, iar starea de sănătate cea de a doua;
– creditorul să profite de starea de vulnerabilitate generată de condițiile indicate ut supra;
– să îl determine pe debitor să constituie sau să transmită, pentru sine sau pentru altul, un drept real ori de creanță;
– valoarea dreptului transmis să fie vădit disproporționată față de prestația caracteristică creditorului care, cu ocazia dării cu împrumut de bani sau bunuri, profitând de starea de vădită vulnerabilitate a debitorului datorată vârstei, stării de sănătate, infirmității ori relației de dependență în care debitorul se află față de el, îl face să constituie sau să transmită, pentru sine sau pentru altul, un drept real ori de creanță de valoare vădit disproporționată.
5. Situația îndatorării persoanelor vârstnice în Uniunea Europeană și la nivel național
Cercetarea datelor și procentelor relevante pentru a constata îndatorarea persoanelor fizice observăm că, relevă cifre îngrijorătoare.
(i) Ponderea persoanelor vârstnice în Uniunea Europeană
-“Ponderea persoanelor în vârstă de 80 de ani sau peste raportată la populația UE-27 este estimată să crească de două ori și jumătate în perioada 2019-2100, de la 5,8 % la 14,6 %.”
-“În 2019, peste o cincime (20,3 %) din populația din UE-27 avea vârsta de 65 de ani sau mai mult.”
-“Valorile constant scăzute ale natalității și o speranță de viață mai mare contribuie la modificarea structurii piramidei demografice în UE-27; probabil cea mai importantă schimbare va fi tranziția accentuată către o structură de populație mult mai îmbătrânită, o evoluție care a devenit deja evidentă în mai multe state membre ale UE-27.Prin urmare, procentul de populație în vârstă de muncă la nivelul UE-27 este în scădere, în timp ce numărul relativ al pensionarilor este în creștere. Ponderea persoanelor în vârstă din totalul populației va crește semnificativ în deceniile următoare.”(https://ec.europa.eu/eurostat/statisticsexplained/index.php?title=Archive:Structura_%C8%99i_%C3%AEmb%C4%83tr%C3%A2nirea_popula%C8%9Biei)
(ii) Ponderea persoanelor vârstnice la nivel național
“Ponderea populației de 65 ani și peste în total populație a înregistrat o creștere de 0,4 puncte procentuale, de la 18,9% în 2020 la 19,3% la 1 ianuarie 2021”;„Peste 23% dintre români nu își permit un trai decent. De pe urma acestui fenomen, cel mai mult au de suferit copiii, bătrânii, dar și persoanele singure.” (https://playtech.ro/2021/romania-macinata-de-imbatranirea-populatiei-cifrele-sunt-dureroase/)
(iii) Îndatorarea populației la nivel național
“Îndatorarea populației a crescut cu 46,5% în 2020 față de 2008, anul ultimei crize. Populația din România avea la sfârșitul anului trecut o îndatorare totală de peste 170 miliarde de lei, mai mare cu 4,2% față de nivelul din 2019.” (https://alephnews.ro/economie/datoria-populatiei-a-ajuns-anul-trecut-la-16-la-suta-din-pib/; https://www.zf.ro/banci-si-asigurari/cat-de-mult-a-crescut-indatorarea-romanilor-si-a-firmelor-in-ultimul-20196792)
6. Surse ale (supra)îndatorării persoanelor vârstnice și soluții de protecție
(i) Particularitățile ofertelor de credit pentru persoanele vârstnice sunt următoarele: creditul este oferit fără deplasare la bancă, prin telefon, pe baza unei documentații minimale ( carte de identitate, cupon pensie); informarea persoanei cuprinde date minimale despre credit, in genere, fără trimitere la elementele relevante, cum ar fi dobânda; costul total al creditului la consumator, creditul se acordă fără verificarea bonității persoanei sau familiei la Biroul de credit sau în alte modalități; persoanele fizice nu sunt avertizate asupra consecințelor nerambursării creditului; accentul este pus pe nevoia acută a persoanelor vârstnice, pe celeritatea acordării, pe documentația extrem de redusă, pe accesul facil la sumele de bani; în cazul nerambursării, se acordă un nou credit care crește gradul de îndatorare al persoanei vârstnice.
(ii) Consilierea în domeniul bugetului și a creditării persoanelor vârstnice – o alternativă pentru protecția patrimonială a acestora
Consilierea în domeniul creditării persoanelor fizice este utilă, atât prealabil formării contractului de credit pentru ca persoana să apeleze la un credit cât mai adaptat situației sale financiare, cât și pe durata executării contractului de credit, precum și în etapa neexecutării contractului, adică a nerambursării creditului. Consilierea are, în consecință, ca scop sfătuirea personalizată a persoanei pentru a evita îndatorarea și (supra)îndatorarea acestora.
Reperele conceptului de ”consiliere” sunt cuprinse in Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 52/2016, art. 3, pct. 40 (http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/181815):servicii de consiliere independentă constau în oferirea de consiliere sub formă de recomandări personalizate unui consumator cu privire la ofertele, respectiv contractele de credit sau la una sau mai multe operațiuni legate de contracte de credit în mod imparțial și în interesul exclusiv al consumatorului, în funcție de situația financiară, necesitățile și preferințele acestuia. Acestea constituie o activitate separată față de acordarea unui credit și față de activitățile de intermediere de credite.
Caracteristicile consilierii independente sunt următoarele: imparțialitate; consilierea urmărește interesul exclusiv al consumatorului; se raportează la situația financiară a consumatorului; ține seama de necesitățile consumatorului și de preferințele consumatorului. Această consiliere nu este integrată în sistemul de asistență socială pentru protecția persoanelor vârstnice la nivel național. Este de domeniul evidenței că, accesul la creditare presupune îndeplinirea anumitor cerințe de bonitate, deci un anume nivel al veniturilor este necesar să fie atins pentru acordarea creditului. Ori, în condițiile unor venituri limitate, accesul la creditare pentru persoanele vârstnice este limitat, persoanele vârstnice fiind tentate să accepte oferte venite din „zona gri” a creditării. Pe de altă parte, veniturile reduse, atrag starea de pauperizare a persoanelor vârstnice, care nu mai fac față datoriilor curente și pot ajunge facil în stare de (supra)îndatorare.
Legiuitorul nu identifică cui îi revine sarcina de a desfășura consilierea independentă a persoanelor îndatorate și, de altfel, a oricăror categorii de persoane fizice care se subsumează conceptului de ”consumator”. Deci, există o lacună legislativă, dar raportat la (supra)îndatorarea îngrijorătoare a populației, soluțiile nu pot fi amânate.
Observăm, de asemenea, că în sfera publică, conceptul de consiliere a persoanei vârstnice asupra drepturilor sociale este reglementat în sarcina autorităților publice locale care prestează servicii sociale și că acestea au acordat și acordă beneficii sociale care rezolvă problemele strict necesare traiului, și anume, cele tradiționale privitoare la protecția persoanelor vârstnice, ori consilierea în domeniul creditului nu se află printre obiectivele si atribuțiile organelor administrației publice locale.
Componenta economică, analiza de buget, consiliere, educație financiară lipsesc dintre obiectivele protecției asigurată prin organele administrației publice locale, respectiv prin asistența socială. Această situație nu are justificare deoarece problema creditării este o problemă a fiecărei gospodării, a fiecărei familii, a fiecărei persoane.
7. Concluzii și teme de reflecție
1. Introducerea consilierii persoanei vârstnice în materia bugetului și a creditării serviciilor oferite persoanelor vârstnice din sistemul de asistenta sociala prin instituții specializate din acest domeni, în acest sens existând modele europene consacrate;
2. Dezvoltarea, în paralel, a parteneriatului public-privat dintre organele administrației publice centrale si locale si asociațiile specializate în protecția consumatorilor de servicii financiare, in vederea asigurării prin acțiuni concertate, consilierea persoanelor vârstnice dinafara sistemului de asistenta sociala, în materia bugetului și a creditării;
3. Gradul sporit de vulnerabilitate economică și patrimonială a persoanei vârstnice și nivelul ridicat de îndatorare a acestora, atrage necesitatea prioritizarii acestor obiective, atât în sfera publică cât și în sfera privata.
In final, o temă de reflecție privitoare la persoanele vârstnice, care nu sunt altceva decât ceea ce vom deveni fiecare dintre noi, daca vom avea aceasta șansă. „Karel ascultă acest îndelung pomelnic de reproșuri (îl știe pe de rost), dar nu-și iese din fire câtuși de puțin. Își privește mama cu coada ochiului și se miră din nou cât e de micuță. De parcă întreaga ei viață n-ar fi fost decât procesul unei diminuări progresive .Dar, la drept vorbind, ce înseamnă această diminuare? Să fie, oare, micșorarea concretă a omului care-și părăsește dimensiunile de adult și se angajează pe drumul lung ce străbate bătrânețea și moartea mergând spre depărtările în care nu mai există decât neantul fără dimensiuni? Ori, poate, această micșorare nu-i decât o iluzie optică datorată faptului că mama se îndepărtează, că se află în altă parte, iar el o vede de la o mare distanță, și-i apare mereu mai mică: mai întâi ca o mielușea, apoi ca un pițigoi, și în cele din urmă ca un fluture?” Milan Kundera[1]
[1]Milan Kundera, Cartea râsului și a uitării, Ed. Humanitas, 2018, p. 63.
